Astazi m-am intilnit, citind, ascultind, vazind si simtind cu… frica. Intimplator mi-a sarit in ochi un editorial de-al lui Andrei Plesu din Adevarul, Frica. Si cum il gasesc savuros pe Plesu, ca scriitura, am citit pina la capat: Stiu ca tara se balbaie si ca vremurile sunt grele. Dar nici psihologia drobului de sare nu ajuta. Si nici obiceiul de a pune frica peste frica, de a inrautati raul si de a urati uratenia, oricat rating ar aduce acest obicei. O singura frica pare sa fi disparut cu totul din lumea noastra: frica de Dumnezeu, in care traiau, nu de mult, inaintasii nostri. Iar cand frica de Dumnezeu dispare, toate celelalte frici, mici si mari, invadeaza scena in devalmasie. Apoi, mai tirziu, am vazut un spot al miscarii de rezistenta al celor de la Jurnalul, un spot cu Florin Piersic Jr., care parca se incheia aproximativ asa: Panica a pus stapinire pe tine… In cele din urma mi-au cazut ochii pe un e-mail care continea un citat din Stephen R. Covey care zice: Sa fii o forta a naturii in loc de un ghemotoc febril si egoist de dureri si suferinte, care se plange ca lumea nu se ocupa exclusiv de realizarea fericirii sale. Mesajul acesta din urma ar fi unul mobilizator care ar trebui sa le atenueze pe celelalte… Un fel de leac… Si termenul imi provoaca deodata si alte curiozitati, pe Google primesc 2.000.000 de rezultate. Wikipedia zice ca frica este un mecanism de supravietuire, din alta parte aflu ca frica accelereaza bataile inimii si ritmul respiratiei, muschii se contacta si miinile tremura si sunt reci, pielea se face ca de gaina, iar de undeva, din Softpedia, mi se spune ca starea asta ar putea fi tratata cu o pilula cu cortizol.
In acest din urma caz nu stiu insa ce ar mai ramine insa atunci din mecanismul ala de supravietuire… La sfirsit intreb: de ce ne este frica privind spre noi insine si spre noi miscindu-ne in tara asta? Ce fel de frici sunt in noi?… Ne mai pazesc si vindeca ele de ceva sau sint patologice? Spunea, cumva, cineva: De ce le e frica nu scapa ?! Intre timp am gasit si am ascultat si spotul acela cu Florin Piersic Jr. Si zice asa: … Si apoi se face noapte, iar tu inchizi televizorul si te duci in camera copilului tau. Trebuie sa te asiguri ca fetita ta sau baietelul tau e departe de tot ce ti-a aratat televizorul. Iar dupa aia adormi greu fiindca panica a pus stapinire pe tine si n-o sa te abandoneze nici in somn. Iar a doua zi, te bucuri ca a rasarit soarele si alergi ca un robot prin ziua cea lunga asteptind cu sufletul la gura venirea serii. Diseara o sa vezi iar ce lucruri ingrozitoare s-au mai intimplat azi si o sa te miri ca tu ai scapat neatins… 45.655651 25.610800 About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related
Social Plugin