Gata, plec!

Bagaje terminate…aproape. Am zis să iau puţine lucruri cum peste o săptămână şi ceva mă întorc în Bucureşti. Atunci urmează bagajul pentru mare. Iar după, bagajul de Madrid. O ţin numai în bagaje.

Nu ştiu ce o să fac acasă dar va fi cu siguranţă mai bine decât în ultimele două săptămâni. O să fiu răsfăţată de mami, sunt sătulă de grija cumpărăturilor, mâncare, călcare, spălare.

Am nevoie să fiu răsfăţată şi să nu mai am bani. Da, asta. Eu nu vreau să am bani, vreau să zic doar mami cumpără-mi aia! Ca un copil. Nu vreau să mai ştiu nimic de grijile adulţilor, alea pe care le am eu de la 14 ani când îmi făceam ciorba nesărată.

Când mă gândesc la Alexandria, oraşul ăla mic, mă inundă un fel de plictiseală. Nu aş mai putea trăi acolo. E oribil de plictisitor. Mi-am luat vreo 3 cărţi şi filme titrate în spaniolă. Apropo, la spanioli încă se mai difuzează filmele titrate. Ăia nu ştiu ce voci au Brad Pitt, Rene Zellweger sau Tom Cruz.

La noi făcea titrările tanti aia blondă. Ţin minte că aveam câteva filme când eram mică şi numai la ele mă uitam. Era unul cu Ultimul soldat american virgin, sau nu ştiu cum naiba. Ceva de genul. Era un soldat gras, blond şi creţ. Bleah! Nu-mi plac blonzii, decât Beckam. Are farmec, în chiloţi.

Am scos toate umeraşele şi am constatat că am prea multe cămăşi. Nu le-am mai purtat de mult, în ultima vreme umblu aiurea în adidaşi, blugi, tricouri.

Uh, abia aştept celebrele conversaţii cu rudele şi cunoscuţii care nu m-au mai văzut de un an. Vai, unde ţi-e iubitul?

Ha ha, n-am!!!!!

Vai, cum se poate ca o fată aşa drăguţă ca tine să nu aibă iubit?

Nu ştiu, îi mângâi cu toporul în somn şi îi sperii, le e frică de mine. Nu-i aşa că sunt dulce?

Iar a doua conversaţie interesantă: la ce facultate erai? La Jurnalism parcă. Mdaa.

Şi, ai luat vreun interviu?

Da, Laurei Andreşan, am vorbit cu ea despre poziţii, un interviu de altfel foarte interesant.

Când îi ziceam prietenei mele care e şi ea la Jurna că ăştia sunt idioţi când întreabă faza cu interviul nu credea că mi s-a întâmplat de mai multe ori. Adică să fiu întrebată de chestia cu interviul, de parcă jurnalism înseamnă să transmiţi de pe front(cum crede bunica) şi să iei interviuri.

Când s-a dus într-o vacanţă acasă au întrebat-o acelaşi lucru. Îmi spunea murind de râs de celebra întrebare: Şi, ai luat vreun interviu?

Bă, e incredibil.

Acum urmează să spun că sunt şi la FCRP (pentru că de-a naibii am de gând să intru şi la facultatea asta). Sunt sigură că bunica va spune că sunt la CFR.

Jurnalistă de pe front şi ceferistă, redactez mersul trenurilor. Super-tare! Partida perfectă petru bărbatul ideal şi perfect! Repetiţie mă, ca să scot în evidenţă importanţa ideii cu perfecţiunea. Bărbatul perfect şi ne-romantic. Să nu fie romantic că mă topeşte de plictiseală. Dar ce naiba? Parcă dau anunţ la matrimoniale! Oricum e undeva pe front, transmite şi el săracul. Mă aşteaptă acolo. Ne vom întâlni romantic(nu foarte romantic) sub clar de lună în ploaia gloanţelor. E? Sună bine bine, nu?

Mă scuzaţi dar cititul la nesfârşit dăunează. Nu văd decât cărţi în faţa ochilor şi am halucinaţii… că sunt la mare şi e unul în tanga sub ochii mei.

Aşa, am zis că mi-am luat filme titrate în spaniolă. Cu ocazia asta mai învăţ înjurături. Pentru că la spanioli nu sunt cenzurate înjurăturile şi cuvintele porcoase, nici în filme şi nici în emisiuni. Nu ştiu cum e treaba cu CNA-ul la ei, dar sunt mai liberi.

Când căutam filme am dat peste 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile. A fost estreno(debut, nu ştiu…a apărut în cinematografe la ei, nu găsesc substantiv corespondent în română) în cinematografele din Madrid.

M-am simţit mândră de chestia asta şi m-am bucurat pentru că spaniolii au fost încântaţi de film şi se arătau foarte interesaţi de subiectul lui: comunismul din România. Am păstrat descrierea în spaniolă.